Dacă eşti vietnamez motocicleta îţi este masă şi casă, o iei peste tot, intri cu ea în piaţă printre tarabe să îţi faci cumpărăturile, tragi la amiază un pui de somn pe bancheta ei confortabilă în faţa magazinului unde vinzi, intri în curtea grădiniţei copilului şi îl agăţi elegant din mers ca să îl transporţi acasă. E o cafenea confortabilă şi o ceainărie mobilă excelentă, ba chiar şi berărie dacă nu bei mai mult de o Bia Hoi (bere foarte ieftină şi slab alcoolizată). Cu motocicleta mergi şi pe contrasens şi pe străzi pietonale şi bineînţeles că împarţi cu ea casa de obicei minusculă pe care ţi-o permiţi. E de bază să nu te opreşti la nici o trecere de pietoni şi la nici o culoare roşie, doar trebuie să ocoleşti mlădios posibilii pietoni (specie rară în marile oraşe vietnameze). În tot acest timp visezi alături de milioanele de fraţi motociclişti la o maşină, pe care să o tratezi tot aşa de frumos cum îţi tratezi chestia pe două roţi. Numai că guvernul hain nu vrea câteva milioane de maşini care să mişune prin pieţe, clădiri, temple, grădiniţe şi străzi, aşa că a făcut nişte taxe atât de nesimţite încât un Matiz la mâna a doua ar costa de vreo două ori jumate mai mult decât în România.

Explicaţie foto: Vietnamez trezit din somn vorbeşte la telefon în Centrul Vechi din Hanoi.

Notă: articolul a fost publicat şi pe Think Outside the Box