Vara asta o ard ca Ulise (1)

Am luat o excelentă carte de călătorii, Odysseia, proaspăt apărută la Humanitas (o puteţi cumpăra de aici, are şi poze) şi am închipuit traseul lui Odysseu, căruia eu o să îi zic Ulise, ajutându-mă de harta pe care au făcut-o nişte specialişti în voiajuri homerice.

Troia de azi e o aglomerare de ruine numai bune de explorat, într-un sit destul de mare, nu departe de oraşul turcesc Çanakkale. Atracţia cea mai grozavă este un cal de lemn uriaş în burta căruia te poţi băga, donaţie de la producătorii filmului Troia. Cine nu e sedus de istoria glorioasă a grecilor antici, poate oricând să se ocupe în zonă cu chestii mai banale, cum ar fi devoratul unei specialităţi locale sugestiv numită bomba, o combinaţie de omletă şi donner kebab. Ulise avea, după toate indiciile, un ficat de invidiat.

Pasul doi din faimoasa călătorie e undeva în Grecia, în nord, în fosta Ismara. După toate datele e aproape de ţărmul mării, într-o zonă cu rezervaţii naturale (Dasos Ismarou), într-un sătuc numit Maroneia. În Maroneia nu e nici măcar un hotel (au totuşi o bisericuţă armonioasă în centrul satului), dar urmând indiciile din Odysseia, aflăm că Ulise primeşte vin de la un preot. Un domeniu viticol organic, Domaine Kikones, se jură că face astăzi mai bine ce făceau odinioară vechii greci, aşa că merită vizitat. Probabil cel mai frumos loc din zonă este insula Samothraki, muntoasă (vârf de peste 1600 de metri), cu natură sălbatică şi activităţi demne de nişte însoţitori de-ai lui Ulise: vânătoare, pescuit, cocoţat pe stânci. Pe toate le puteţi face dacă staţi la hotelul Samothraki Village, tovarăşii lui Ulise le făceau şi fără ajutor de la concierge.

Pe la capul Maleas, din vârful peninsulei Peloponez, treburile lui Ulise se cam încurcă. De aceea, e de recomandat un vapor solid, de mari dimensiuni, din care să admiraţi stâncile malului. Alternativa de vacanţă este mica insulă Elafonisos, celebră pentru plajele cu nisip deschis la culoare şi marea foarte albastră, întocmai ca în broşurile de informare turistică. Probabil pe vremea lui Ulise era mai puţină aglomeraţie decât în zilele noastre, când vara, zilnic, 3000 de turişti cotropesc insula.

Nici la Kythira nu i-a mers prea bine lui Ulise, numai că ăsta nu e un motiv să nu vă meargă bine aici în călătorie. Insula egeeană e destul de mare, cu sătuce fermecate, printre podgorii, orăşele cu case albe şi castele, peşteri şi plaje. Astăzi Ulise şi-ar fi luat un sejur de 7 zile la un hotel cu arhitectură tradiţională grecească.

Ulise a susţinut că vântul neprielnic l-a aruncat hăt departe în nordul Africii. Putea foarte bine să spună o minciună gogonată şi să o fi flendurit pe-acolo de plăcere. Oprirea lui în insula Djerba (azi aparţine de Tunisia) se pare că e legată de o substanţă halucinogenă pe care locuitorii o făceau dintr-o plantă locală. Homer îi zice plantei lotus, dar discuţia e lungă. Licoarea s-a pierdut, dar dacă veţi căuta conştiincios prin bazarurile locale, în magazinele de mirodenii şi plante medicinale, pun pariu că măcar nişte haşiş puteţi cumpăra. Desigur, eu vă recomand un comportament mai etic. Pe insulă există o sinagogă de aproape 2000 de ani şi o contemporană şi înspăimântătoare fermă de crocodili. Se pot cumpăra pachete all inclusive, care îmi închipui că erau şi standardul de ospitalitate al anticilor.

Din Tunisia, Ulise a tras o fugă în ţinutul ciclopilor, în Italia de azi, prin zona Siciliei, probabil lângă Catania, unde se ajunge confortabil din România cu tot felul de curse low cost. Oraşul e italian, deci are vile, palate, pieţe rotunde, fântâni meşteşugit sculptate în piatră, muzee, opere de artă, biserici seculare, în concentraţie mare pe metrul pătrat. Totuşi, piesa de rezistenţă a unei călătorii în zonă este explorarea vulcanului Etna, eventual în compania unor vulcanologi.

Eroul nostru n-a ratat nici insulele Eoliene, tinere şi fumegânde şi ele. Stromboli e un vulcan activ destul de nervos, cu mici cratere din care ţâşneşte lava. Cine e curajos poate merge noaptea pe versantul vulcanului să vadă spectacolul bolboroselilor cu lavă. Ziua, povestea nu mai e aşa de dramatică. Vă puteţi trece timpul în restaurantele pescăreşti de pe malul mării sau pe plajele cu nisip negru.

Ulise a avut destulă treabă prin Sicilia, apoi a urcat spre Roma, până în Terracina. Oraşul e liniştit, cu un centru medieval mare şi o promenadă frumoasă cu mulţi palmieri, pe malul mării. Fără defecte evidente, e un loc mai puţin aglomerat vara decât oraşele de coastă din jur şi e şi ceva mai ieftin.

Şi pentru că povestea e lungă şi vara e departe, urmează partea a doua. Pentru cine va fi doborât de curiozitate să vadă ce destinaţii mai sunt pe lista lui Ulise, poate să se documenteze aici.

 

 

 

Enhanced by Zemanta