3 zile de vacanta: Istanbul

Azi-noapte am visat că sunt la Istanbul. Ieşeam de la Top Kapi după o întâlnire cu sultanul. Nu ştiu care sultan, nu l-am recunoscut, dar nu era Suleyman, să nu se interpreteze. Nu e nimic neobişnuit să mă visez călătorind şi deloc neobişnuit să mă visez la Istanbul, un oraş în care am fost de vreo 10 ori, ultima oară acum mai puţin de o lună şi în care de-abia aştept să mă mai duc. Dar omul ăla care se duce prima oară, ce ar trebui oare să vadă el, ca să vrea să se mai întoarcă?

Prima zi- Sultanahmet

  • Top Kapi, reşedinţa sultanilor. În zare se vede marea azurie, vapoare mari şi pescari mici. Înauntru miroase a flori şi a iarbă crudă, de la grădină. Te aştepţi să vină şi o mireasmă de apă de trandafiri dinspre bucătării, acolo unde se făceau dulciurile parfumate pentru sultan şi curtea lui. Micul oraş se sfârşeşte în harem, cu “colivia lui de aur”, o cameră cu pereţi auriţi unde stătea închis bietul moştenitor la tron pentru a nu fi asasinat înainte de a ajunge la putere.
  • De la Top Kapi, pe jos, prin vechiul cartier Sultanahmet, se ajunge in cateva minute la Aya Sophia. Nu e o biserica, e Biserica, modelul, cea care a explicat prima muritorilor, in piatra, cum e cu  gloria lui Hristos pe pamant. Acum cladirea e muzeu, dupa ce a fost moschee. In ea se vad cele mai splendide mozaicuri religioase din lume, mai frumoase si decat surorile lor de la Ravenna.

Pranzul poate fi luat vis-a-vis, in restaurantul Lale, de pe strada Divanyolu. Porecla locului e Pudding Shop si e de obicei plin de americani batrani si nostalgici care varsa o lacrima uitandu-se pe pereti. In perioada hippie, aici era locul de intalnire al tinerilor care calatoreau spre Nepal. Restaurantul functiona ca o agentie de transport rudimentara, inchiriind masini acestor oameni, care isi gaseau tot aici parteneri de drum, ca centru de informatii pentru rudele celor plecati in expeditii, ca adapost (avea niste paturi la etaj) si fireste, ca loc in care, pentru un banut, primeai o budinca dulce si prin urmare, hranitoare.

  • După-amiaza poate fi folosită pentru Basilica Cisternei şi plimbări prin cartierul Sultanahmet, eventual o bere in barul Cheers, un loc vesel şi cu preţuri normale. Seara, la penultima rugăciune sau la ultima, când s-a înserat (după ora 6), intraţi în curtea Moscheii Albastre. Pescăruşii vor da ture, ca nişte fantome alburii, pe deasupra turlelor luminate ale moscheii. Când credincioşii ies de la rugăciune pot intra şi vizitatorii. Eu m-am odihnit de multe ori aici, pe covoarele groase şi a fost bine.
  • Cina poate fi la Sultanahmet Koftecesi, o cantină- restaurant cu meniu fix, mâncare delicioasă şi mai ales preţ scăzut având în vedere zona.

A doua zi- Marea

  • De la Kabataş, care e şi capăt de tramvai, se ia un feribot direct până la Insula Prinţului (Prince’s Island, Buyukada). O oră şi ceva, cât ţine călătoria, vezi salba de insule din jurul Istanbulului, unde se ascundeau tâlharii şi prinţii, prinţesele şi oamenii cu intenţii ascunse, nebunii, lunaticii, scriitorii, misticii. Insula e stâncoasă, un mic munte, pe care poţi urca fie cu bicicleta, fie cu trăsura, pentru că maşinile sunt interzise. Grădinile sub-tropicale înconjură vilele uşor părăginite ale insulei. Într-una a stat Troţki în exil. Între ele e o biserică şi un cimitir creştin vechi. Restaurantele sunt fix pe malul mării şi toate au mâncare excelentă, numai că scumpă. Atenţie la preţuri şi meniuri, oamenii sunt învăţaţi cu clienţii saudiţi şi din Golf pentru care o încărcare de 100 de dolari la nota de plată e un nimic.
  • După  ce ajungeţi înapoi în Istanbul, puteţi lua tramvaiul de la Kabataş până la Eminonu, unde e bazarul de mirodenii sau bazarul egiptean. Minunile Orientului toate sunt clădite aici, încă de acum câteva secole. Alături sunt nişte morminte de sultani, într-o moschee veche şi o piaţetă plină de pescăruşi şi porumbei. După bazar, luaţi funicularul ca să urcaţi în Taksim.
  • Sus, pe strada Istiklal şi în jur, magazine şic, cârciumioare, o piaţă de peşte cu restaurante ataşate, buluc de oameni, castane coapte şi midii cu lămâie, porumb fiert şi suc de rodii acrişor. Cina o puteţi lua în zonă, dar evitaţi străzile mari, unde şi preţurile sunt mai mari.

A treia zi- Shopping&relax

  • O tură prin Grand Bazar, creatură fabuloasă din 1001 de nopţi, în burta căreia zac grămezi de aur şi briliante, covoare de lână şi de mătase, şaluri de caşmir, haine ieftine şi scumpe, blănuri de 1000 de dolari şi blugi de 1 dolar. Când te-nghite creatura, nu mai ai scăpare cel puţin vreo 3-4 ore. Pentru a rezolva oboseala de la cumpărături, puteţi încerca o baie turcească.
  • Cel mai cel hamam se numeşte Băile Roxelanei şi e uşor de descoperit între Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră. Clădirea e din secolul 16, o splendoare, iar interioarele proaspăt renovate le imită pe cele de la Top Kapi şi alte reşedinţe ale sultanilor. Limita de jos la bani, pentru o baie tradiţională, cu scrubbing şi masaj este de 100 de euro.
  • Seara puteţi da o tură prin Beşiktaş, în zona pieţei de peşte, care e spectaculos luminată. Aici gustaţi din atmosfera caldă a cartierelor istanbuleze, departe de centrul turistic şi păcatele lui. Şi e locul în care eu, personal, am mâncat cel mai bun calamar din lume.

 

 

Enhanced by Zemanta