Targul de carte Gaudeamus

Când dădeam ture sâmbătă pe la balcoanele din pavilionul central Romexpo, acolo unde expuneau edituri mai exotice, recunosc că am avut nişte pusee ecologiste puternice. De ce atâţia copaci tăiaţi pentru o asemenea cantitate de maculatură publicată? Dar în fine, nu despre asta era vorba la târg, vizitatorii (era puhoi de lume, măcel) se îmbulzeau la editurile mari. Andrei Pleşu a creat un ambuteiaj de peste o oră chiar la intrare, cu o zdravănă coadă la autografe. Am răsfoit Parabolele lui Iisus şi pare a fi o lucrare serioasă, academică, aşa că sunt complet impresionată de aplecăciunea spre cultura înaltă pe care o au concetăţenii mei care au cumpărat peste 2000 de exemplare din această carte, numai la târg (Coelho, mamă, mori de ciudă, nu ne mai prosteşti cu ieftinăciunile tale!).

Noutăţi puţine şi reduceri şi mai puţine. Humanitas părea cea mai fâşneaţă editură, mi-am cumpărat de la ei Obosit de viaţă, obosit de moarte, a lui Mo Yan, cu o traducere mult lăudată de editură.

Îmi voi cumpăra probabil şi Iliada şi Odysseia, două ediţii cool, cu ilustraţii şi o traducere meşteşugită. Am vorbit puţin despre aceste cărţi cu Radu Gârmacea, redactorul şef de la Humanitas şi am ajuns la următoarele concluzii pe care ar fi păcat să nu vi le împărtăşesc: versurile homerice sunt un fel de hip-hopeală stil mai vechi, trebuie citite cu intonaţie, chiar dacă le citeşti în cap, Iliada e pentru băieţi şi Odysseia pentru fete.

Poliromul nu era tocmai glamour, standul era mai îngrămădit şi mai prost aşezat ca alte dăţi. Noutăţile erau în mare semnate de scriitori români, dacă de pildă poţi să zici despre Tudor Chirilă că e scriitor, doar că eu n-am fost în mood de literatură română târgul ăsta. Am cumpărat de la Art, editură simpatică întotdeauna, Un urs pe nume Paddington şi Hrabal, Trenuri cu prioritate.

Republica Moldova a fost invitatul principal, dar standul lor era mic şi pus într-un colţ, deci nu ştiu unde era specialul în poveste. La editura Cartier erau nişte cărţi mişto, mai ales traduceri din contemporanii ruşi.

M-am bucurat că editurile din România ţin la tradiţie pentru că şi acest Gaudeamus, ca şi ediţiile precedente, a fost groaznic organizat, cu lume călcându-se în picioare şi spaţii improprii pentru lansări şi sonorizări execrabile şi expunere anapoda a cărţilor şi cozi la plată care se întindeau pe toată lungimea rafturilor. Bonus, anul acesta n-a fost nici un loc în care să poţi sta jos la o cafea, suc, ceva.

 

Enhanced by Zemanta