Tarom a căpătat în sfîrşit un şef. El se numeşte Heinzmann, vine din Belgia, a lucrat la o serie de companii de transport mici şi foarte mici, după cum aflăm de aici. Nu era chiar favoritul, ci a doua opţiune posibilă pentru amărâta noastră companie aeriană, care merge an după an în pierdere. Nu cred că se aştepta nimeni ca şeful de la Lufthansa să vrea să ia salariu de la statul român, aşa că ar trebui să ne mulţumim cu ce am primit. Care ar fi motivele de mulţumire.
- Domnul Heinzmann n-a făcut nimic foarte vestit până la vârsta de 59 de ani, aşa că trenul, pardon, avionul cu Tarom e cam ultimul pentru domnia sa.
- A mai lucrat în sălbaticul est fost comunist, la Albanian Airlines, compania privatizată în anii ’90 a Albaniei, deci e obişnuit cu schemele de furt, mită, nemuncă practicate pe scară largă în regiune.
- Are experienţă în linii aeriene VIP, ceea ce ar trebui să se vadă la nivelul creşterii serviciilor pe cursele Tarom.
- A participat la două restructurări, prin urmare îi va fi mai uşor să o facă pe a treia.
- Nu e român, deci s-ar putea să fie mai puţin dispus să întreţină vestitul nostru sistem de cumătrii.
- Are un CFO cu experienţă ok, tot străin, Mike Moriaty.
Totuşi, Taromului îi trebuie mai mult decât restructurare, curăţenie în avioane, personal de bord decent şi alte măsuri mărunte. Taromului îi trebuie o strategie comercială să câştige noi curse, să devină profitabil pe destinaţii unde a fost mâncat de competiţie, să care pasageri străini prin Otopeni şi să facă naibii ceva cu zborurile interne (mă interesează personal). Şi nici nu e cea mai proastă eră să vrei să faci asta. Malevul unguresc a murit, sârbii nu excelează în aviaţie, bulgarii nu sunt nici ei vreo putere regională. Taromul în care pompăm bani ca la balamuc an e an, ar putea acum să aibă şansa unică să îşi revină.
P.S. Ultima oară am zburat cu Taromul de la Istanbul, acum vreo două săptămâni. La check in a fost un scandal de mari proporţii, a reuşit să ajungă în avion o persoană care avea bilet la Turkish, înauntru era praf şi murdar, însoţitorii de bord erau genul coşmaresc, una dintre doamne a urlat la o pasageră cu copil într-o asemenea manieră că a tresărit jumătate de avion crezând că o să cădem, mâncarea un gunoi împachetat într-o pungă wow, vinul bun şi pilotul (femeie) absolut excelent.