Never again: New Imperial Hotel, Ierusalim

Zidul Plângerii

Am călcat într-o groapă de mărime medie, trăgând după mine, în aceeaşi groapă şi geamantanul pe care îl târâiam pe dealul înspre poarta Jaffa, Ierusalim. Era ora 2 noaptea, 2 ianuarie 2010 şi microbuzul de la Tel Aviv ne abandonase la şosea, pentru că zona de lângă poartă era într-un proces de lifting radical. După ce m-am extras din prima groapă am mai călcat strâmb de vreo două ori, genţii i s-a rablagit o roată până în clipa în care am ajuns în pragul hotelului New Imperial. O casă poetică din centrul vechi, de piatră galbenă, cu o fermecătoare curte interioară şi o poartă de fier frumos lucrată care se încăpăţâna să rămână închisă oricâte sunete prelungi scotea soneria pe care apăsam. După un sfert de oră, pesemne că bunul Dumnezeu ne-a văzut înfriguraţi şi disperaţi în faţa hotelului şi s-a dus să-l trezească pe proprietar. Înăuntru, părea că secolul 19 e pe sfârşite, după puzderia de mobile desperecheate şi vechi, asortate cu icoane ale Fecioarei şi tradafiri uscaţi. Arabul-proprietar părea atât de speriat de noi, încât, în semn de curtoazie am început şi noi să fim speriaţi de el. A început să flendurească frenetic nişte foi cu rezervări, apoi s-a uitat înspre noi şi cu tupeul specific negustorilor orientali a zis hotărât:

– N-aveţi rezervare.

I-am arătat dovada de plată, voucherul, paşaportul. L-am luat tare şi încet, până când, hotărât ne-a arătat pe calendarul din perete:

– Azi e sâmbătă spre duminică, voi trebuia să veniţi vineri spre sâmbătă.

Ne-am fixat privirile spre calendarul arabului unde timpul dăduse înapoi. Omul avea dreptatea lui ciudată, calendarul pe care el îl folosea era din 2009, iar noi eram în 2010. Era cam 3 dimineaţa când am ştiut sigur cu toţii că nu vom dormi la New Imperial. Arabul s-a prefăcut că ne cheamă un taxi care să ne ducă la un alt hotel, noi ne-am prefăcut că îl credem. Am ieşit în stradă şi am luat din nou la bifat gropile până jos, lângă şosea, în staţia de taxi, unde am căutat musai un taximetrist cu barba, perciuni şi kipa ca să ne ducă la un hotel prozaic, din secolul 21, cu multe stele, dintr-un lanţ hotelier internaţional.