Sunt complet înnebunită după Turcia de sud-est. M-am tot învârtit pe-acolo în căutarea lui Avraam sau a zeilor Mesopotamiei şi m-am tot împiedicat de câte un kebab, nişte kibbeh, pâini calde şi legume demne de una dintre cele mai fertile regiuni ale planetei. La Divan, în Centrul Vechi, se mănâncă kebab Mardin şi Urfa sau picantul Adana. Se găsesc colţunaşi şi pide, lahmacun, salate gustoase şi pâine bine făcută, întocmai cum am mâncat în Antik Sur Restaurant din Mardin. Bucătarul de la Divan este din Şanliurfa, oraşul cu cel mai vechi bazar din lume, un loc foarte important pe harta  producătorilor şi negustorilor de mirodenii. Asta se vede în mâncare, care e foarte tipică, ţărănească, fără abatere de la metodele şi reţetele tradiţionale. Dulciurile sunt excelente, preferatul meu este desertul otoman cu lapte, pe care sunt presărate boabe de rodii.Preţurile sunt medii, acceptabile luând în calcul calitatea mâncării.

Numai că la Divan nu e totul numai lapte şi miere. Mâncarea delicioasă este asortată cu cei mai neruşinaţi chelneri din oraş, care se traduce de obicei în aşteptări nesfârşite să vină meniul ori comanda. La ultima vizită, aperitivele şi felul principal au ajuns toate odată, foarte târziu. O parte din mâncare era rece, iar felul meu lipsea. Am fost anunţată seren că s-au terminat colţunaşii şi am fost îmbiată să comand atunci altceva. Nu scuze, nu simularea unei păreri de rău. A urmat un ignore din partea chelnerilor, obişnuit pentru Divan. Lista de vinuri  este puţin ofertantă şi cu preţuri mari, nu pare a fi gândită deloc să completeze savuroasa bucătărie turcească. Nu ştiu dacă patronii sunt turci (nu par a fi după degringolada din restaurantul lor), dar bucătarul merită cu siguranţă o soartă mai bună.